Copii de Munteanu Gina Nicoleta

8159205300?profile=RESIZE_400x

De ce luați copilăria
Celor ce ne vor urma,
Jocul lor și bucuria
Cum să le mai poat-afla?

Unde sunt copiii noștri?
Parcurile ii recheamă!
Nicicând n'or să fie monștri
Chiar de azi le este teamă.

Școlile se tânguiesc,
Băncile așteaptă triste,
Toate au un chip grotesc
Și par suprarealiste.

Cum mai legi prietenie
Dacă tu copil închis
Nu cunoști ce-i armonie
Și-au călcat pe al tău vis?

Străzile își plâng menirea
Cerșind pașii de copii,
Râsete, priviri, iubirea
Se întrec în utopii.

Suflet de copil firav
Mângâiat de-ai săi părinți
A ajuns tăcut și sclav
Unui progres fără minți.

Unde-i judecata dreaptă,
Binele și rău cernut?
Toți vor calea înțeleaptă
Și un dascăl priceput.

Vor copiii îndrumare
Și lecții de anvergură.
Asta nu-i comunicare
Pedepsiți, fără natură.

Copii cu privirea ștearsă
Oare către ce se-ndreaptă?
Spre-o copilărie arsă,
Viitorul fără poartă?

Își vor viața înapoi
Fiii noștri abătuți
Liniștiți, liberi, vioi
Așa cum au fost născuți.

Voturi: 0
E-mail me when people leave their comments –

You need to be a member of vocealiterara to add comments!

Join vocealiterara

Cometarii

This reply was deleted.