Lacrimi de cer își scutură povara
Sleite pe inimi de pământ
Și fiecare printr-un gând
Se scurge preamărindu-și țara.
În zborul lor umbrite de păcat
Se tânguiesc pierdute, fără rost
Printr-un văzduh anost
Elogiind trăiri de altădat.
Cum se desprind din norii fără vină
Grăbite spre-o călătorie atee
Și printre onomatopee
Țintesc o lume genuină.
Plăpânde își continuă mesajul
Nestrămutat de ploaie și de vânt
Și printr-un jurământ
Înfăptuiesc pasajul.
Nerăbdătoare părăsesc înaltul
Spre a îndeplini îndemnul
Și printr-o cruce semnul,
Ca cel de sus nu-i altul.
Lacrimi de cer au poposit divine
Tărâmurile ce-așteptau speranță
Și se preling în siguranță
Pe orizonturi cristaline.
Cometarii
Felicitări,foarte frumos tablou liric !