Poezia de sâmbătă seara

Poezia de sâmbătă seara

E NOAPTE

de Iurie BRAȘOVEANU

E noapte. E tăcere și cerul este mut.

Mă-ntreb de ce întruna trăim pe împrumut?

Când viața-ngenunchiază în fața beznei moarte,

Durerea-ncoronează a vieții clipă-n noapte.

 

A vieții clipă-n noapte, pe-ntinsul ei inert,

Cu-o stea înlăcrimată ce plânge-n al meu piept.

Cu-o beznă ce-i venită din reci imensități,

 Vrând să mă-ncătușeze în negrele-i cetăți.

 

În negrele-i cetăți, lipsite de visări,

Cu gânduri rătăcite în lacrimi și oftări,

În chinuri și durere, și cu lumina stinsă,

Dar eu mai văd ca-n ceață pe cer o stea aprinsă.

 

Pe cer o stea aprinsă mai sus de negrii nouri,

Lumina ei mă ia în caldele-i ecouri.

Cât de înalt e zborul, ce joasă e căderea,

Ce scurta-i fericirea, căci lungă e durerea.

 

Căci lungă e durerea, o lacrimă pe țărnă...

Noi pulbere ne facem, dar ea-i  în veci eternă.

Mă-ntreb de ce întruna trăim pe împrumut?

E noapte. E tăcere și cerul meu e mut.     

 

CU TOATE DREPTURILE REZERVATE 

 

Voturi: 0
E-mail me when people leave their comments –

You need to be a member of vocealiterara to add comments!

Join vocealiterara

Cometarii

This reply was deleted.