Ne plâng nepoții- n pumnul țării
de Liliana ROIBU
Ne plâng nepoții- n pumnul strâns al țării
Cu lacrimi din puhoiul înroșit al zării,
Brăzdați de aspru vânt și grele ploi,
Cutremurați de cimitire de sfinți și eroi.
Cu inimile zdrobite sub talpa lumii,
Trezesc din somnul gliei, străbunii;
Un Ștefan, un Avram Iancu, un Mihai
Despică cerul cu limbi de proaspăt plai.
Fulger și tunet se amestecă cu pământul,
Cu murmur de apă vie își șterg de pe față lutul,
Cu lacrimile nepoților udă aurul grâului,
Smulg din rădăcini și ard sămânța răului.
Țară frumoasă, nebuni au rupt din tine
Ca turbați și însetați de sânge, jivine
Strânge-ți inima roșie, galbenă, albastră
În templul ridicat în a Domnului Casă!
Ca un Hristos pe lemnul Crucii pironit,
Cu tremurul trupului de martir jertfit
Alungă croncănitorii corbi care pândesc
Cu ochii de urgii, sulițe negre rotesc!
Întinde în Împărăția Cerului, câmpii
De suflet renăscut din inimi pure de copii!
Descătușează din infern, norodul!
Sloboade în marea nemuririi, năvodul!
Unge- ți genunchii roși în rugăciuni
Cu alifia dragostei din încinșii cărbuni,
Cerne pacea în izvor de mărturii
Cu zboruri înalte de albastre ciocârlii!
Sâmbătă, 14 martie 2020
Vol. Inelul cu diamante
TOATE DREPTURILE REZERVATE
Cometarii
Un poem excepțional,prețuire !