Acasă...
Zidim, de mici, păienjeniș,
În care soarta să tot țeasă,
Și evadăm mai pe furiș,
Dar revenim aici, acasă.
Cerșim din dragoste-n străini,
Gustând din cupă plină,-aleasă,
Dar trandafirul are spini,
Iubirea sacră-i doar acasă!
Și,-n bezna vieții, deslușim
Cu greu din mreaja luminoasă,
Cu ochi închiși, în van pășim,
Însă lumină-i doar acasă!
Visăm la tihnă-n ceas tăcut
Și-n clipa sumbră, veninoasă,
Dar, din catarg de nou-născut,
Sorbim din pace doar acasă!
Zburăm ades spre-ndepărtări,
Uitând de pâinea de pe masă
Și iar zărim prin căutări:
Comoara sfântă ni-i acasă!
În lipsa gravei moșteniri,
Ce-n suflet urmă-adâncă lasă,
Suntem goliți de ne-mpliniri,
Dar fericirea-i doar acasă!
În strai de veșnic rece lut,
Ades cădem în dură plasă,
În căutări de-un început,
Dar rădăcina e acasă!
Prin goliciuni de orice fel
Și strâns de greu ce ne apasă,
Mușcăm din gândul de oțel:
Veridic, plinul e acasă!
Și pribegim prin căutări,
Ce rup din noi cu vârf de coasă,
În strai de veșnice schimbări,
Dar neschimbat e doar acasă!!!
Autor: Geta Lipovanciuc
Drepturi de autor rezervate
Cometarii