Leximi i poezive të autores Sonja Haxhia të shëtit nëpër ato luadhe, ku muza përthyen vizionet dhe produkton vargje të bardhë, diku hijëzuar në një re të përhimtë (si mjegull rrethuese), diku tjetër paskohës rendje e ringritur (rilindjes së një shpirti) e diku si në mistizëm (shenjë gjurmësh mbetur trazim) dhe kështu mes natyralizimit dhe simbolikës fjalë, ndjesive artistike dhe dlirësisë jetë, reflekton ato ngjyrime e imazhe, që prekin me frymë dhe dritëzojnë mendimin bashkëkohor letrar sot.
Është autore e tre vëllimeve poetike “Ujëvarat e shpirtit”, “Gjithandej gri” dhe “Kthim me diellin”, të cilët kanë ngjallur jo pak sensacion dhe jo vetëm që e konsolidojnë si autore, por e perfomojnë dhe e paraqesin para lexuesit shumë më intriguese në lidhje me gjetjet e befta dhe ndjesitë estetike që përcjell.
Citind poezia autoarei Sonja Haxhia face o plimbare prin acele peisaje, unde sufletul absoarbe viziuni și produce versuri albe, undeva umbrite de un nor pătrunzător (ca o ceață), în altă parte înviat (o renaștere a unui suflet) undeva ca și în misticism (marca urmelor lăsate neliniștite) și deci între naturalizare și simbolismul cuvântului, senzațiile artistice și puritatea vieții, reflectă acele nuanțe și imagini care se ating cu spirit și luminează astăzi gândirea literară contemporană.
Este autorul a trei volume de poezii „Cascade sufletești”, „Plutitoare pe nori cenușii” și „Întoarcerea la soare”, care au trezit nu numai senzația și nu numai că îl consolidează ca autor, dar l-au perfecționat și l-au prezentat unui cititor mult mai intrigant, despre descoperirile bruște și senzațiile estetice pe care le transmite.
Întoarce-te!Când seara acoperă cele dăruite,Când luna este eliberată.Ca niște petale ascunse,În interiorul sufletului.Întoarce-te, când primăvara se apropie,Ascunde-te în lacul inimii,Rămâi în adâncuri,Ca pietrele acoperite de mâl.Eu însumi sunt ploaia,Cu așteptarea și venirea.Nu te mai sătura de oboseală.Să fim noi înșine, pământul,Dacă am fi noi înșine buni,Păsările nu ar mai fi negre,Eu și tu suntem cerul..Eu... eu, sunt lumina pierdutăÎntre început...Ca soarele aprins în miezul zilei,Ca o zăpadă în mijlocul apei.
Cometarii