Același sărut cu aripile frânte,
Aceeași iubire cu glasul pierdut în amintire.
O tăcere surdă, căzută-n genunchi,
Se roagă cu ochii ațintiți spre cer
Să dispară durerea, din umbra rătăcită,
Prin inima înconjurată de clipe blocate,
În timpi morți ce așteaptă înălțarea.
Niciun semn de niciunde,
Doar nopți trezite de ticăitul unui ceas
Ce nu acceptă lipsa mântuirii și
Absența pașilor mângâind pământul reavăn
Pe care mi-a fost dat să calc.
Același sărut risipit de vântul trist,
Același foc arzând pe culmea unui vis somnambul
Care umblă, prin lume, în căutarea sensului de nicăieri.
În rest, doar suspine ale unei păsări rătăcite-n aceeași iubire.
You need to be a member of vocealiterara to add comments!
Cometarii
Minunat!
Multumesc frumos!
Versuri de pus în rama sufletului !
Multumesc frumos!