Fuiorul eternității
de Liliana ROIBU
Se pierde timpul ca izvoarele în mare,
Din fuiorul eternității, grăbiți toarcem,
Pumnalul vieții adânc împlântat în noi
Întoarce filele albastre din Cartea Divină,
Colonii de stele irup din mândrul senin,
Se desfrunzește viața și tare ne doare,
Aprindem felinarul lumii adânc adormite
Cu flacăra ce taie câmpurile cerului de-azur;
Un roi de fluturi albi țes supremul absolut
Cu limbi de foc și scânteieri de plină lună,
Prin flota de nori, de pe piscul unui gând
Un înger înaripat, din cornul raiului sună,
Pierim subit în idealul cu ochii de jăratec
Lăsând prin flori aprinse urmele moi,
Învăluiți de cascadele de ape spumoase
Ne scăldăm sufletele în viața de apoi.
Din volumul Inelul cu diamante
Cu Toate Drepturile Rezervate
Cometarii
Un poem excepțional,reverență !
Onorată! Mulţumesc din suflet! Întorc înzecit cu aceeaşi eleganţă!