nu mai plâng în albastru
scutur verdele din păr
roșul de pe buze
mă cațăr pe tocuri și-nfig tălpile-n nori
nedumnezeiesc de sfânt și adevărat
mut inima în dreapta
și împrăștii simțurile într-o luciditate roz
va fi o muzică a lucrurilor
vor fi secunde deznodate la capete
litere șterse din paranteze
ochi de femei înghesuiți într-unul singur
gata să treacă-n forma lui primară
va fi un albastru gol
fără umbră
31.01.2024/drept de autor
Cometarii
Felicitări, un poem superb !