„TĂRÂMUL IUBIRII”
recenzie de AURELIA OANCĂ
Iubește-mă în fiecare anotimp , autor Mihaela CD
Aș încerca să dau o definiție proprie verbului „a crea”.
A crea, înseamnă a săpa în adâncul sufletului sau a minții cu o unealtă nevăzută, dăruită de Dumnezeu și numită HAR, pentru a scoate la suprafață comori ascunse și a le pune în lumină, pentru a bucura ochiul, auzul, inima, întreaga ființă sau natură.
Această unealtă, numită Har, o descoperim sau o primim în situații speciale. Același lucru s-a întâmplat și cu Mihaela CD, o creatoare complexă, care prin scriitura sau lucrările de artă, își încântă semenii.
După volumele de poezii publicate sub imperiul elementelor vitale: Pământ, aer, apă, foc, acum dăruiește creațiile ei inimii, iubirii, care este liantul principal al vieții și al viețuirii pe acest pământ.
Sub un titlu foarte sugestiv : „IUBEȘTE-MĂ ÎN FIECARE ANOTIMP” Mihaela CD pătrunde în universul iubirii prin creațiile sale, însoțite de picturile artistului plastic, Mircea Rustiuc, un bun mânuitor al penelului și a culorilor.
Volumul cu dedicație specială soțului autoarei, cuprinde poezii de suflet, poezii care transmit mesajul inimii autoarei, care poartă în el cel mai înălțător sentiment „Iubirea”. Cel iubit este a „inimii splendoare, rațiunea de a exista, gândul ascuns care mă topește”, versuri cuprinse în poezia „Iubitul meu, a inimii splendoare!.
Poezia care dă titlul volumului „Iubește-mă în fiecare anotimp” este un superb omagiu adus dragostei dintre cei doi: „Iubește-mă iubite, la fel precum odinioară, Și-atunci când toamnele nu mai au timp, Sărută-mă și alintă-mă la fel ca prima oară, Iubește-mă iubite, în fiecare anotimp!”
Ce poate fi mai frumos, decât să fii iubit în fiecare anotimp.
„Bucuria clipelor în doi” este superb redată în poemul cu același nume: „Un noroc, O surpriză...O iluzie...Ne lasă speranțe... atât ne-a rămas, Bucurie că suntem și-un noroc să te am, Bucuria că-mi ești, fericirea că-ți sunt!”
O dragoste care și-a purtat pașii peste ani, determină autoarea să declare:„Să știi că te iubesc!” Pe cerul inimii așează poemele de dor, ochii plini de rouă vie, fredonează cântece de dragoste. „Pe file de iubire” autoarea spune: „Nu mi-ar ajunge doar o poezie, și un volum întreg îți dăruiesc”.
„Tu ești soarele vieții mele” este o tandră declarație de dragoste, este un poem parfumat cu iubire, cu sentimentul divin coborât în inima autoarei.
„Păstrează-mă în inima-ți fierbinte, Căci astăzi nu e timp de-nfrigurări” sunt versurile care ne arată câtă nevoie avem de dragoste.
„Tangoul dragostei” capitolul ilustrat superb de un cuplu dansând, pe care pictorul cu talent dumnezeiesc, Mircea Rustiuc ni-l prezintă, debutează cu poezia „Nuntă între stelele iubirii”: „Și-atunci când buzele tale, Le-ating gingaș pe ale mele, În zeu și-n înger mă prefac”.
„Sensul nostru de a fi, Se conjugă doar cu Doi, Iară-n versuri de-i dori, Se conjugă cu-amândoi” conjugarea ludică a autoarei care respiră în duet, visează doar izbânde „Când pe bolte ne apar, Stele în tandemuri blânde”.
Din nou o superbă pictură purtând semnătura artistului plastic, Mircea Rustiuc, deschide Capitolul 4„Țesând firele iubirii”.
„Alchimia iubirii”dezlănțuită, dansează luna cu stelele, oprind „iubire-ntr-o secundă” care ușor devine „Vedetă într-un lan de necuvinte, Clipa ce-i pecetluită de-un sărut”.
Nevoia de a ascunde gândul răzlețit, ne determină să dezgropăm lira iubirii:
„Dezgroapă lira de smarald, Revarsă din adânc iubirea, Și-alintă-te cu tonu-i cald, Brodând în zâmbet fericirea!”
Capitolul 5 „Așteptând”, ilustrat magnific de artistul plastic, Mircea Rustiuc, debutează cu poemul „Ți-s Eu”. Autoarea se pune în toate ipostazele în care poate fi prezentată persoanei iubite: păcat, dor legănat, vis împlinit, stâncă de granit, și azi și mâine, râset și pâine, vremuri noi, dans, plâns și ploi: „Ți-s zilele de rouă pline, Ți-s diamante și rubine, Ți-s tremuratul din simțiri, Ți-s Eu, a ochilor sclipiri!”
După „Răsfățul iubirii” „Pe-al dăruirii candid portativ” pașii imaginari ai poetei cer toamnei un răgaz: „Lasă-mi toamnă verdele în ochi” „Lasă-mi toamnă vara în ființă”.
Regretele trecerii timpului nemilos se strecoară subtil în versurile poemului
„Nu-s ceea ce crezi”. Căderi pe drumul vieții, imperfecțiuni, arată că ea recunoaște că nu este modelul perfect de urmat. Dar chiar această recunoaștere arată cât de puternică este și își acceptă starea prezentă: „Trecută-i tinerețea bătăioasă și merg cu valul spre apus”.
Capitolul „Seducții” prefațat de o superbă pictură provocatoare a artistului Mircea Rustiuc, ne pune în fața ochilor femeia pătimașă, plină de dorință, de parfumul iubirii, călcând peste cioburile de iubire și gustând din bezmeticele înrobiri.
„Adoră-mă și-atât” o dorință ascunsă în sufletul oricărei femei care iubește și se vrea iubită: „Nu vreau palate, bunuri și speranțe, Vreau dezmierdarea stelelor din cer”.
Inima, organul vital dar și locul unde iubirea își construiește palate de vis, este totuși o naivă, nu știe carte. Ea iubește, suferă, se frânge, suspină și-atât.
Sufletul, inima, mintea, au nevoie de „Vesele trăiri” pentru a putea trece punțile grele, uneori periculoase ale acestei vieți: „Adu-ți aminte doar de veselie, Nu-ncețoșa al bucuriei lan”.
Mihaela CD găsește și pune pe hârtie metafore superbe, care fac din versurile ei veritabile concerte de vioară sau de suav violoncel. Depinde pe unde „Străbate cu-a gândirii melodie”.
Fiorii dragostei sunt prezenți atât în sufletul autoarei, cât și în creația sa: „Și-n muribunde clipe-ndrăgostite, Ne contopim în valuri împletite, În adorate vâlvătăi de neînvins” ( Vâlvătăi de neînvins).
Cu aceeași rimă la strofă, autoarea accentuează dorința de a fi iubire, candoare, floare și tot ce poate aduce anotimpul cald al iubirii ( Ca prima oară).
Capitolul 9, prefațat de o superbă îngemănare de mâini, fiorul dat de atingerea îndrăgostiților, care uneori sunt primii pași pe calea destinului (Iubirea, piatra temeliei). În vremuri „neopace” poeta vede bucuria și iubirea în liniște și pace, iar timpul fi-va nemărginit (În alte vremuri).
Viața comparată cu o mare pe care vasul dragostei plutește, „spre al vieții mal” „marinarul fiind El, tot ce are Ea mai scump ( Navigând amândoi spre al vieții mal).
Femeia este subiectul preferat al artistului Mircea Rustiuc. Prezentă în diferite ipostaze, împletite cu versurile poetei Mihaela CD, crează un univers al iubirii, aparte: „O îmbrățișare într-o visare și simțire”.
O instanță divină acuză un îndrăgostit, care-și recunoaște vina, doar pentru că este înrobit de draga lui ( Vinovat că te iubesc). El poate fi „Zugravul fericirii” pe harta vieții, în irișii iubitei, pictând florile dorului va câștiga marele loz.
A iubi este un sentiment nobil, candoare,tandrețe, dar a iubi iubirea, este absolutul suprem al acestui sentiment: „Iubindu-te, iubesc iubirea, Nu-i chip din drum să mă opresc, Căci am semnat cu fericirea, Contract pe veci să te iubesc!”
Deși atunci când spui „Te iubesc” asociezi cuvintele cu roșul macilor, cu roșul flăcărilor, cu roșul buzelor flămânde de dragoste, se poate întâmpla ca iubirea să fie albastră și aceasta este cea care străbate universul transformându-se în stea (Iubirea albastră).
Ecouri de romanță străbat versurile poemului „Pe strada ta” . Amintirile, ca un aer în miresmat se răsfrâng în inima plină de dor. Viori celeste scapă din arcuș, notele adunate în sufletul care suspină, care dorește prezența persoanei iubite.
Chiar și în sălbăticia pădurii, privirea tinereții este frumoasă. Artistul Mircea Rustiuc, ne prefațează cu lucrarea sa, Capitolul 15 „Priviri”. Se spune că „Ochii verzi, niciodată să nu-i crezi”. Poeta transpune această zicere în versurile poemului „Trădările verzi”. „Mister nedeslușit prizonier în timp, Ești sunetul lin de harpă din deșert, Mi-ești amazoana fiecărui anotimp, Și-mi ești un verde indecis concert”.
Străbătând pământul, adorând urma și umbra pașilor iubiți, iertând, visând să împartă același paradis, se nasc „Cioburile de speranță”, care răsar în toamna vieții. Pana înmuiată în cerneala iubirii, pictează slovele și tandrele șoapte de iubire în versuri pline de parfum seducător, cu efect de înălțare în plutirea unui nor (Mai vino să-mi pictezi iubirea).
Popasul făcut printre versurile Mihaelei CD, m-au umplut de farmecul primăvăratec al iubirii. Sentimentul cântat din timpuri străvechi, este și va fi mereu actual. Indiferent de vârstă, anotimp, loc de pe pământ, oamenii iubesc. Acest volum ca o magică epopee cuprinde trăiri, sentimente, iubiri, trădări, iertări, dorință, pasiune, într-un cuvânt tot ce este omenesc și mai ales, tot ce este legat de dragoste.
Închei, prin a felicita pe cei doi creatori de frumos, poeta Mihaela CD și artistul plastic Mircea Rustiuc, pentru minunățiile ascunse în acest volum.
Cuvintele sunt prea puține pentru a exprima admirația cititoarei și privitoarei, AURELIA OANCĂ.
Felicitări infinite!
AURELIA OANCĂ
Cometarii
Felicitări amândouă!
Congrats both!