Voi păzi dragostea
și aceste iubiri nomade,
clipiri de astre care au deschis prunduri
nestatornice în sufletul meu,
ca o iarnă care roade frunzișul nisipului ud
și transparentul stuf cu sărutul lui fecund.
Tu stai într-un leagăn de rouă la lăsarea
amurgului, privești mirată culoarea aceea
din cascade, ace de ploaie unde germinează
gândul în căderile sale line ca-ntr-o nuntire.
Eu sunt fluturele tău nocturn, te tot strig prin
lungi ecouri, prin rotundul fulger te-ademenesc,
iubito, cu lumina strălucirii și despletirea
vântului, cu miresmele serpentinelor inimii,
să vii lângă stâlpul acesta de foc să facem
descântece prințesei uitate prin brume și nori.
You need to be a member of vocealiterara to add comments!
Cometarii