CÂND INVIDIA VĂ ROADE

CÂND INVIDIA VĂ ROADE

Când invidia vă roade ca un vierme înflămânzit
Vă scuipați afar' veninul peste cine-ați nimerit!
Și orbiți de gelozie sau legați de neputință
Vă încremeniți în suflet răzbunarea ca dorință!

Împroșcați cu vorbe grele, murdărind pe orișicine
Vreți s-acoperiți dreptatea, n-aveți țol, n-aveți rușine!
Căutați pe toți la viață, ce-au făcut...ce au mai dres...
Și-i vorbiți mereu cu ură...oare-aveți vreun interes?!

Știu atât: că n-aveți treabă de tot stați a judeca
Când pe unul când pe altul...de ce v-ar interesa?!
Eu vă spun să aveți grijă că pe voi, potăi turbate
O să vă judece Domnul...O să facă El dreptate!

O să vă stâlcească mersul, și-o să vă închidă gura
Ca să vă stârpească rasa, și să vă distrugă ura!
Că în loc să priviți curtea ce v-a fost încredințată
Vă zgâiți cu dușmănie pe la altul prin ogradă!

Și mai zic, poftiți la treabă, puneți osul la bătaie
Nu mai așteptați pomană, de la alții vreo lețcaie!
Și de veți munci pe rupte cum muncesc oameni cinstiți
N-aveți timp și nici putere pe alții să-i dușmăniți!!!

 

 

Voturi: 0
E-mail me when people leave their comments –

Stefania Vasile

You need to be a member of vocealiterara to add comments!

Join vocealiterara