Cine a pierdut un zâmbet?
L-am găsit frânt, purtat de vântul vieții,
agățat de șoaptele dintre stânci.
I-am întins mâna și l-am descătușat...
Era prea tânăr să fie sacrificat,
printre plânsete tăcute și amare,
răpus de tristețe.
L-am agățat, ca pe o comoară cerească,
ca pe o floare de jad
sărutată de zori, cu boabe de rouă,
și legănată de curcubeul vieții,
să prindă rădăcini în adîncimile din suflet,
trezind lumina pe cărările lui.
Astăzi călătoresc, spărgând gândurile
printre zidurile lumii,
eliberând cercul iubirii în azur,
pentru zile senine.
Atenție: în aurorele prezentului,
ca o promisiune pentru mâine,
ofer zâmbetul diafan
celui care l-a pierdut,
cu voie sau fără de voie,
Amin!
- Autor Camelia Monica Cornea
Cometarii
Cine a pierdut un zâmbet?
L-am găsit frânt, purtat de vântul vieții,
agățat de șoaptele dintre stânci.
Versuri de pus în rama sufletului,felicitări !