Rătăcesc în timpul
ce-și întinde trupul ca un fluviu
ale cărui ape se preschimbă-ntruna.
Tic-tac... tic-tac
șoptește timpul
metaforfozat în amintiri.
În marele vis,
arborele vieții
corăbii-cărți rodește
naufragiază prin colțuri
asemeni unor nisipuri-cuvinte;
puține corăbii-cărți
- pornite din suflet -
rezistă prin clipa cu două fețe
trecut și viitor
cuvânte ce lasă moștenire
cuvinte ce mângâie suflarea.
Tic-tac…tic-tac
șoptește duhul vremii
unele pier... strivite de țărmul uitării
altele rămân
se rostogolesc în Eternitate
ca o simfonie ce răzbate
dincolo de ziduri,
binecuvântând
epocile care trec
cu picături de lumină
Lumină-Răspuns
la întrebări
venite
din zorii omenirii.
Cometarii
Mulțumesc pentru apreciere, dl Trandafir Sîmpetru!
Absolut superb,reverență !