Blestem pământul care a-nghițit cu lăcomie
Tot ceea ce de drept îmi aparținea mie
Blestem cerul care-a absorbit sufletul tău
Și clipa care din mi te-a smuls din brațe
Lăsându-mi sufletul pustiu
Și-o adiere de ecou
Blestem visul că nu mi te dăruiește
Și răsăritul care nu te mai privește
Blestem apusul care peste plete nu-ți mai curge
Și gândul meu care te caută
Și nu te mai ajunge
Blestem viața pentru că e efemera
Și nu apuc să iubesc
Totalitatea amăgirilor pe care mi le-oferă
Blestem nimicul numit existență
Care se dovedește a fi o moarte
O simplă decadență.
You need to be a member of vocealiterara to add comments!
Cometarii
Admirație și prețuire!
Frumos tablou liric,preţuire !