Deodată
deodată singurătatea devine imensă
îmi topește ființa
la stânga
la dreapta
sus
jos
se dezgolesc treptat cărări nepoftite
cărări amputate
străluciri negre îmi iau ochii
orizontul e înghițit de văzduh
melodia cântă singură pe alt ton
al unui alt timp
întoarcerile zâmbesc la capăt
neliniștea
neîncrederea devin normalitate
iubirea e cârpită cu vise
respir momente rostogolite pe degetul inelar
uneori era o contopire a cuvintelor
un înger alb
un înger negru apar făcând semne de retragere
spre capătul ce nu se află nicăieri
Cometarii