Doamne, unde-Ți stă puterea în ce colț ascuns din Rai?
Unde pui Tu fericirea când durere-n schimb ne dai?
Unde-ai pus eternitatea și de ce-o ții pentru Tine
Dacă noi îți suntem fiì...de ce-arunci cu moarte-n lume?
Unde-s visele-omenirii care ne mai dau speranță
Și de ce pe drumul vieții se pășește doar în față?
Nu e chip să întorci drumul nici să poți a-l netezi
Că sunt văi și dealuri multe...Tu ne poți călăuzi!
Suntem răi...trăim în grabă...și-alergăm după averi
Ne-aruncăm sufletu-n flăcări...ne-îndreptăm spre nicăieri!
Într-o lume incompletă unde domină mândria
Unde fala și egoismul fac afaceri cu prostia
De ce lași să se întâmple așa multă nedreptate
Ai lăsat inimi de piatră și-ai luat suflete curate!
Înțeleg că nu-i răbdare printre noi că ai luat
Toată răbdarea din lume, chiar deloc n-ai mai lăsat!
Plâng părinții...mor copii...Doamne spre ce ne-ndreptăm?
Unde-i liniștea și pacea pentru care azi luptăm?
Dă-ne milă și speranță...pune-n suflet iar rușine,
Că ni s-a-mpietrit privirea tot uitându-ne spre Tine!
Scoate Doamne și respectul...Nu știu unde l-ai ascuns...
Pune-l iar la loc de cinste...doar un pic ne e de-ajuns!
Fă să fie iară, Doamne...cum era odinioară
În piept inimă de aur și crucea de lemn pe-afară!
Cometarii
Felicitări 🌹🌺
Superb poem ❤️
Mulțumesc frumos!