DUREREA, PREȚUL PLĂTIT PENTRU IUBIRE
Elena Borş (Monahia Dositeea)
Cenaclul „VOX AGAPIS” Liceul Teologic Ortodox “Cuvioasa Parascheva” Agapia,
Asociaţia pentru Civilizaţia Ortodoxă “ASCIOR” Piatra Neamţ,
Liga Scriitorilor Români- Filiala Iaşi- Nord Est Junior
Zilele au devenit ani, anii decenii, iar prezentul puntea de legătură între trecut și viitor, în care viitorul îmbracă haina trecutului. Acest timp care ne trimite la făptura zidită, amintindu-ne de acei care și-au riscat orice secundă din fiecare zi, pentru a face din lumea pământeană un loc mai bun.
Câteva raze de soare răzbesc printre frunzele şi mugurii ce gâdilă chipurile înroşite de speranța care îngenunchează la Crucea codrilor seculari, unde eroii și-au scris testamentul cu propriul sânge, lăsând amintirea trăirii unui trecut viu și amprentat în inimile care ştiu să asculte, să bată la unison.
O luptă care ţipă la fiecare treaptă, o șovăire între foc și gheață, o purtare şi împlinire a destinului te aduc la rampă, Erou necunoscut! Văd în tine acea mâhnire, vibrație între lumină și abis, pare să fie sublimul sentiment, sacrificiul sfânt prinos pe care un om îl poate aduce neamului său. Voi, EROII acestui neam v-aţi petrecut timpul în frumusețea și misterul naturii, nu v-aţi simțit niciodată singuri sau obosiți de viață, a-ţi adus drept ofrandă propria ființă, căzând la datorie pentru credință, libertate.
Dumnezeu a configurat traiectoria viitorului și a scris coordonatele acestui neam. Abilitățile voastre, FIINŢE EROICE care locuiţi sfioase într-o albă tăcere sub privirea blândă a lui Dumnezeu, consumând pâinea în genunchi și mulțumind pentru tot, aţi rămas venerabili și nemuritori. Sub zăduhul zilei, sub ploile de gloanțe, sub sunetul asurzitor al tunurilor, purtând povara ființei omenești, cu piepturile- scuturi de apărare ale acestui neam, știind că, suferința face parte din creștere, iar moartea din viață, fiind ultimul capitol din viața omului. Sub cerul fiecărui anotimp își înnoiau sufletul din spatele mâinilor tremurânde și a pielii tăbăcite de soartă, luptând în pustiul imens al celor ce își făceau o nevoie din a avea mai mult…Însă, Dumnezeu care este pretutindeni în tot locul și în toate timpurile, a cărui putere nimic nu o covârșește, pune șirul încercărilor prin care trece omul, atârnându-i soarta de întâmplări ca tainică legătură, cu mintea mărginită ce nu poate fi cuprinsă, a îngăduit ca istoria poporului român să fie scrisă cu spada și cu sânge. Când vorbim despre eroi, soldaţi necunoscuţi, privim în timp, ne naștem deplin, facem pauze lungi, ne topim în inimă, privim în jos și ascultăm vocea izvoarelor, a codrilor… indiferent de cât de cuminți ne vom scrie sufletul cu cerneală… nu vom reuși niciodată să conturăm apusul de pe urmă.
În istoria împărțită în ani, viața este înțeleasă ca un șirag care depinde de nodul anterior, iar astăzi, eroii caută loc de odihnă în urmașii lor. Din poalele lumii zgomotoase și grele, se întrezăresc generații care au învățat să gestioneze acele legături emoționale intense, ce vin din iubire, iar Golgota acestui neam rămâne locul unde dragostea învinge moartea.
Cu fiecare dintre noi se naște o lume, și fiecare dimineață ne aduce prima zi din restul vieții noastre, în care învățăm o ierarhie a valorilor la care ținem, a greutăților pe care le purtăm în această inimă care pulsează după alte reguli decât cele cotidiene, căci o dragoste frumoasă dăruită țării noastre, rămâne ca o responsabilizare a noastră în fața dragostei înaintașilor noștri, durerea fiind prețul pe care îl plătim pentru iubire.
Cometarii
Felicitări !
Mulţumiri din inimă! E o onoare, maestre Trandafir Sîmpetru!