Efemer strop de ploaie

[Irina Cristina Țenu]

Țigara moare, moare încet,

Gânduri veghează trecerea sa,

Veșnicia e-aproape, vine încet,

S-a scurs timpul din clepsidra sa.

 

 În tăcerea încremenită în brațele nopții,

O lumină blândă mângâie în liniște

Mâna-mi ce curmă durerea țigării

Și așază cuvântul, pe altar, într-o carte.

 

 Încremenită în cuvânt, inima bate.

Încremenit în inimă, cuvântul spune

Discursul iubirii și al mântuirii,

Eu lui îi vorbesc, vis ce nu apune.

 

 Țigara moare, moare încet,

Cuvântul doare, doare pe foaie.

Cartea îl inspiră, îl inspiră în scâncet,

Eu ție-ți vorbesc, efemer strop de ploaie.

[Trandafir Simpetru]

[Irina Cristina Țenu]

Multumesc frumos!