Evadare infirmă

claustrofobia curge nomad printre etaje

pereții zgârie

tavanul se leagănă

țevile urlă ruginit

întunericul fără contur fură vederea

galbenul zilei cucerește holul de la intrare

o realitate se desfășoară după

adevăruri dăltuite din colaje de știri prefabricate stângaci

copacii se adună dezmierdați de vânt

orașul culege din asfalt umbrele subțiri

lungi

pătrate

rotunde

sunt pe o dungă de fericire neprobată

printre manechine cu ochii ficși îmbrăcate la modă

cu existența ta glisată-n celular

e o evadare infirmă

pentru o clipă de răgaz

c-un timp pus în paranteză

în beția perversă a amăgirii

printre litere de zăpadă topite la prima suflare

și primul /delete/ scris pe deget

mai/2021

Postari