FRUNZA
Departe-n oceanul de lacrimi amare,
Plutind în derivă, pe-un abur de nor
Se-așează o frunză ce vine din toamnă
C-a fost drumul groaznic și obositor.
A fost într-o lume ce-abia își ducea veacul
Și-a fost scuturată de vânturi și ploi
Furtuna îi smulse din locu-i copacul
Trântindu-l cu trunchiul și frunza-n noroi!
Din toată coroana, furtuna alese
Vreo două-trei frunze pe care le-a luat
Și vrând să le-arate puterea-i, purcese
Și-n oarba-i furie spre cer le-a purtat!
Sufla Uraganul cu forța-i nebună
În frunzele rupte din falnic copac
Le poartă spre Soare...le duce spre Lună
Dorind parcă lumii să-i vină de hac!
Din două-trei frunze, rămase doar una
C-avea o speranță de care ținea
Să poată să-nfrunte odată furtuna
Și-apoi ce-o vrea Domnul să facă cu ea!
O frunză în vânt fără nici o direcție
Se rotește...plutește...ca un zmeu de hârtie
Căutând o ieșire dintr-un vortex al vieții
Spre un loc unde timpul e de-acum veșnicie.
Codița-i firavă rămas-a cât acul
Nervurii cedară și tare o dor!
Ca o Fata Morgana, frunza-și cată copacul
La picioarele sale să se facă covor!
✍🏻Stefania Vasile
17-07-2020
Cometarii
frumos, felicitari!
Mulțumesc frumos!🙏🌹
Felicitari!
Mulțumesc!🙏