Gânduri peste timp
-3 -
Uneori îmi spun că pot și vreau să înțeleg oamenii; alteori aș vrea să fug cât mai departe de ei.
Atât de mult mi-aș fi dorit să le fiu o rază de soare sau poate motivul zâmbetului lor.
Aș fi putut să le fiu și vară și toamnă dar mai ales o primăvară cu parfum de liliac și iasomie...
Aș fi vrut să le pot fi răsăritul în al iernii apus, un zbor pe aripi de fluturi, un susur de izvor în clinchet de ghiocei...
Alteori, aș fi vrut să le fiu liniștea iernii sau plânsul ploii peste piatra tăcută.
Aș fi fost durerea firului de iarbă sub pașii lor înfrigurați, adânciți , nestatornici sau poate chiar cerul lor înnourat de taine și gânduri.
Visele mele se înalță în lumină învingând întunericul.
Ploaia își cântă sacadat ultimile acorduri Bacoviene.
Cerul își țese curcubeul speranței în iubirile ce tac.
Cât de mult aș fi vrut și aș fi putut să le fiu...
Și totuși aș vrea să fug cât mai departe de ei.
Lacrima ploii își cântă durerea renăscând în firul ierbii verde crud, iar eu...eu scriu despre taine ascunse în gând.
Doar gânduri...
AUTOR - Loreta Toader
11 martie 2020
Cometarii
Foarte bun poem,preţuire !
Mulțumesc frumos!