Îngerii au întors norii
cu furca,
când pe-o parte,
când pe-o alta.
Acum... sunt uscați.
Uite-l pe unchiul Marcu
cum îi strânge
într-o claie.
Pe bunicul nu-l văd,
s-o fi dus după căruță.
N-o văd nici pe bunica,
o fi pregătind pentru prânz
ardei umplut.
- Unchiule Marcu, unchiule Marcu,
nu te istovi atât de mult,
ca și mâine
voi ajunge și eu
acolo sus
și îți voi da
o mână de ajutor!
Lăcrimioara Iva
Cometarii
Am poposit şi lecturat cu drag !
Foarte bun poem,reverenţă !
Mulțumiri infinite!