Ce să mai zic, ce să mai fac,
aștept, dar încă vești nu știu,
mi-e simțul apt și focul viu.
Spre cer săgețile s-au dus,
Dar cred că cerul e prea sus.
Și zac...
În gândul tainic pus-am tot,
cuvinte, vise, așteptări,
dar s-au topit spre patru zări,
iar emisferele-s blocate
de prea mult bine...sau păcate...
Eu nu mai pot...
La uși închise-ncerc să bat.
Prin ceață lacăte disting
și caut zborul să-l ating,
dar aripile-n zbor s-au rupt.
E dorul greu și prea abrupt,
iar eu mă zbat...
Se-aud dureri cum cad din piept
și nu știu drumul dacă-i bun.
Cuvintele se descompun,
iar pașii urme nu mai lasă.
Se prind dorințele în plasă.
Încă aștept.
13.02.2024
Cometarii
Sublim !