Pe toate drumurile mele,
vin la tine, Doamne!
Pe potecile înguste
șerpuind desfundat
printre versanții vieții.
Pe potecile line
tăind în două,
liniștea amiezilor.
Pe șoselele pe care
mă ajung din urmă
vehiculele spaimelor
și ale îndoielilor
de-o clipă.
*
Pe magistralele sufletului
scăldate în soarele Creațiunii
și acoperite de Duhul Cuvântului Tău
cu care-am început să ființez
și peste neființările
conturului meu omenesc.
*
Vin la tine, Doamne,
Și pentru că nu știu
cum să-ți mulțumesc,
îngenunchez îmbrățișându-ți urma!
*
Cometarii