La noi în țară s-aude în depărtare
Plânsul de jale al păsărilor care
Și-au pierdut dreptul la adăpost
Când copacii au murit fără rost.
La noi în țară dreptul e-o iluzie,
Nici în pădure viață nu mai e,
Călăii au ucis subit natura vie,
Destinul său au vrut să-l scrie.
La noi în țară verdele e-o reminescență,
Natura-și vrea înapoi a sa eternă esență,
Din dor de viață, anotimpul răzbate,
Chiar de copacii mor, a sa inimă bate.
La noi în țară iubirea nu-i o adiere,
E furtună ce răscolește amintiri
De prăjituri cu lapte și miere,
De ciocolată de casă cu alune.
La noi în țară sufletul vorbește
În versul pe care poeții îl aștern
În cartea care, cumva, ne unește
Când gândurile idei alese cern.
You need to be a member of vocealiterara to add comments!
Cometarii
Un poem magistral,preţuire !
La noi în țară s-aude în depărtare
Plânsul de jale al păsărilor care
Și-au pierdut dreptul la adăpost
Când copacii au murit fără rost.
Mulțumesc din suflet!