LUMINA VIE

Lumina vie

Vârtejul vorbelor mă strivesc,

Singurul scut sunt braţele tale,

şi ultimul adăpost.

O viaţă închisă între ziduri murdare,

O încâlceală de gânduri

Pentru idei neterminate.

Vreau să-mi vindec sufletul,

Să îl aşez în lumina vitraliilor

Privind îngeri-

Ca pe o mantie ce acoperă cupola de aur.

Când orga ridică la cer

Înălţătoare cânturi,

abandonez păcatul şi vorbele grele

Pocăindu-mă.

În apa, ce a spălat de-alungul anilor copitele cailor,

Aştept lumina blândă să coboare.

Prin ramuri să-mi mângâie faţa,

Dorinţa să o cufund sub pietrele reci

Peste care roata carului mare va trece.

Cu cele şapte spiţe, în noapte

limpezindu-mi gândirea.

Crezul va rămâne mereu acelaşi-

’’Lumina vie, este în tine,

Să nu te-ndoieşti niciodată creştine!’’

Postari