N-am să te mai văd cum veneai
din întoarcerea aceea obosită, iubito,
cînd îmi aduceai plânsul și dragostea
bobului de nisip lipit de streașina ochiului tău.
Mă căutai târziu cu roua destopită ca
nisipul în mare, prin acea vară cu febra
surpată în iubirea pe care mi-ai furat-o
cu petala unui trandafir sub luna palidă
și plină de pete galbene.
Priveam amândoi turnul, iubito,
țesut de destinul păianjenilor
prin trecerea asfințitului și mă sărutai
lăsându-mi pe trup firul subțire al apelor
prelinse în semicerc, doar tăcerea noastră,
ca un val ostenit, ne cuprindea cu săruturi,
prin pâcla mea de ceață unde ne pierdeam
ca o funingine verde peste cutele nisipului.
You need to be a member of vocealiterara to add comments!
Cometarii