mai sus de stele e un limbaj selectat pentru panică
o amețeală roz cade pe frunte
gândul se târăște docil după vocea ta
înăuntrul surâsului tău se nasc virgule
consoanele tac
vocalele schițează un portativ lipit de perete
întindem ziua cât e de lungă
capătul sacru spre răsărit
cel cu mister în salteaua cu memorie
și fața de pernă
în ecuația mișcării răspândim emoții
cele de pe catalige se sinucid
cele din ochi le împărțim la doi
ochii frunzelor ne urmăresc
din veșnicii ascunse
29 mai/2021
Cometarii
Genial,am lecturat cu drag !