Mereu mă recompun în slove
Rescriu iubirea fără drum de-ntoarcere
Sunt doar o stare printre alte stări
Cu gleznele afundate în trăiri abisale
Așteptând să-nmugurească iar copacii
Să înflorească floarea de salcâm.
Mereu ascult al vieții cânt
Privind pe fereastra umbrelor din mine
Ce-mi trag cuvintele afară
Și le aruncă pe pământul rece.
Mereu privesc înaltul cer
Ce-mi mai trimite câte-o stea
Să o așez în versul meu
Să strălucească în poezia mea.
Mereu sunt zbucium al întrebărilor fără de moarte
Mereu neînțelesurile țipă în gândul trezit parcă din beție
Mereu m-aștern pe foaia de hârtie
Să-mi trag suflul, să-mi vindec sufletul
Să-nchid umbrele din mine
Ce-mi bântuie iubirea,
Fântâna revărsată în cuvânt
Din care bea cu poftă dorul în care se oglindește nemurirea.
Cometarii
Superb tablou liric,reverenţă
Mereu ascult al vieții cânt
Privind pe fereastra umbrelor din mine
Ce-mi trag cuvintele afară
Și le aruncă pe pământul rece.
Mulțumesc tare mult!