mereu trec pe acolo
unde nu se întâmplă nimic
gloria liniștii e rotită de păsări
privirile rămân fulgerate de o lumină subțire
biserica legată de clopot sparge tăcerea
și cerne petele din suflet
spațiul meu e o aventură cu mici semne de lumină
când împărțim de pe degete visele ieșite prin ferestre
sunt plină de cuvinte
aș putea face perfuzii cu ele
de n-aș fi trasă pe roată
precum Horia
de n-aș fi legată de stâlpul infamiei
pentru văzul dinapoia frunzelor
și amprenta mea nemasculină
fără bocanci
încălzind cuvintele în palme
și dându-le drumul în albastru
feb.2022
Cometarii