Lapte și miere
în tihna timpului care curge molcom uneori, zbuciumat adeseori,
aducându-mi vifornița în dulcile-mi zăpezi, scuturându-mi petalele de floare rară.
Îmi pipăi timpul speriat de vise,
disperat în depărtările care-mi scaldă simetria nopților nedormite,
peste care mâna-mi mângâie visul, scuturându-i petalele.
În tăcere aștept să-mi rodească timpul,
prieten cu toată lumea,
mai puțin cu speranța mea nenăscută încă!
Călător fraudulos printre genele-mi viață,
mi se așterne tăcut sub tălpi
într-o simfonie care urcă tot mai sus,
cucerind înălțimile,
apoi supus mi se-ascunde în irisul verde al câmpiilor.
Călător desfrunzit de vise,
sugrumându-mi ecoul care nu mi se supune,
îmi fulger iubirea în patima scrisului
pe o pagină albă.
Lașitatea timpului îmi tremură umbra
peste apa-mi molcomă,
care-și caută izvorul în clipele înflorite
în zorii zăpezilor din păru-mi abanos cândva.
Îmi scutur de petale visul
sperând într-o revenire în somnul,
adormire a spiritului,
doar în brațele tale iubire.
Cometarii