Urmele paşilor ce trec prin viață
Se adună pe a sufletului cărare
Iar pulberea mişcătoare, gând necontenit
Noian de amintiri ce trec spre infinit.
Prin secole, atât de vii rămân toate,
Răzbate vocea cristalină învăluind adâncul
Fâşii de nori umbresc adeseori pământul
Paşii poartă anii mei, cu aripile în zbor.
Este o nouă dimineaţă, un răsărit de soare,
Senină revărsare a dorului de viaţă.
Încălzește lumea după un somn în noapte,
O nouă zi speranța îşi împarte.
Raze de lumină şi gândul neînvins
Frunze în straturi, de vânt şi ploi purtate.
O dulce bucurie, lacrimă-n privire
Să fie împreună din nou la hotar.
Cometarii
Mulțumesc din suflet!
Prin secole, atât de vii rămân toate,
Răzbate vocea cristalină învăluind adâncul
Fâşii de nori umbresc adeseori pământul
Paşii poartă anii mei, cu aripile în zbor.
Absolut superb,preţuire !