Ochii ploii
Ochii ploii-n luminiş,
Iar mă ceartă pe furiş,
Când în umbra-i luminoasă,
Lacrimi de sidef îşi lasă.
Incapabilă de scuze,
Ploaia vrând să se amuze,
Biciuieşte iarba crudă,
Lăsând primăvara nudă.
Cântă dorul în copaie,
Spală-a inimii văpaie,
Alergând desculţă-n vânt
Taina vieţii dezlegând.
Du-mă ploaie sus la stele,
Să fur cerului inele
Şi topeşte-mă-n iubire
Ca să mor de nemurire!
Cometarii
Versuri frumoase și nostalgice dragi autor, o plăcere să vă citesc, o îmbrățișare caldă din Mexic.
Un poem de pus în ramă !
Ochii ploii-n luminiş,
Iar mă ceartă pe furiş,
Când în umbra-i luminoasă,
Lacrimi de sidef îşi lasă.
Mulțumesc frumos de apreciere!