Am așteptat telefonul tău,iubito,
era o noapte caniculară, unde
se ascundeau licuricii de căldura
sufletului lor, de după umbra
ierbii cu rădăcinile fierte,privesc
steaua ce arde sub raza de lună,
pescărușii țâșnind spre-nalt,la
răscruci de ceruri cu zborul lor
migrator,am venit să te caut,
pe țărmul cucerit de nenorocul
iubirii,prin ecoul prelung,care-mi
umbla în prospețimea valurilor,
greierii ciopleau fluiere în neliniștea
fiartă,întinși pe nisipuri,se auzea
fiecare șoaptă cum picura-n tăcere,
iartă-mă,că-ți spun,dar ochii tăi
umezi sunt ca niște corăbii albe,peste
spumele înviate cu chip îngândurat,
surâde-n geana ta, timpul dezgolit,
stele stau în sân la tine,ațâțând
aprinsul jar al inimii,mă topesc în
gând,parcă te văd cum mă mângâiai
în vis și îngenuncheam sub privirile
tale uimite și a fluturilor care treceau,
pe lângă noi,unduind ușor,mă lăsai
orb cu dragostea ta, în timp ce miile
de buze a licuricilor îmi sărutau călcâile.
Cometarii
Mă topesc în gând pe tărmul cucerit de nenorocul iubirii și parcă văd și parcă simt și parcă aud... MINUNAT!
Superb poem...! Felicitări Maestre!