Paradis nepătat
Dacă mâine ar fi o culoare,
să poţi desena vise peste limita cerului albastru,
când miturile se transformă în realitate,
precum stelele căzătoare,
în cea mai adâncă peşteră,
eliberează curcubeul.
Şlefuieşte lumea precum sculptatul în piatră,
pentru ca zeii munţilor să-şi strige ecoul
peste ziua de mâine.
Tu poţi tăia graniţele infinitului,
pentru ca liniştea memoriei să se nască lin,
cu o voce stridentă,
atunci când te eliberezi de întuneric,
trăgând linii...
și spărgând pergamente de cer,
ca să poţi vedea florile.
Dacă mâine ar fi o culoare,
aş lansa ploi de mistere,
să o coloreze peste gânduri...
ca un paradis nepătat.
Autor Camelia Monica Cornea
Cometarii
Tu poţi tăia graniţele infinitului,
pentru ca liniştea memoriei să se nască lin,
cu o voce stridentă,
atunci când te eliberezi de întuneric,
trăgând linii...
și spărgând pergamente de cer,
ca să poţi vedea florile.
Multumesc !