Ședea pe prispa casei sale,
Pe prispa veche, cea din lut,
Privea cu atâta amar și jale,
La casa-n care a crescut...
Din amintiri rămase dorul,
Cu toții rând pe rând s-au dus,
Mai toarce-ncet, încet fuiorul...
De dorul celor care nu-s...
Nu mai cunoaște azi pe nimeni...
De atâta timp în sat nu iese...
Lumina ochilor doar... veghe...
Când viața sufletu-și mai țese!
A-mbătrânit la a ei vatră,
Departe, ani... de ochii lumii,
Doar gândul astăzi o mai ține...
Că-și va vedea-n curând străbunii.
Copiii sunt l-ale lor case,
Iar soțul mort de câțiva ani...
Pe itamină acum coase,
Floricele rupte din Rai...
Nu că i-ar mai trebui zestre...
Nu că ar mai avea nevoie..
Își lasă casa îmbrăcată,
Și-așteaptă veacul, într-o joie...
Tot joi s-a dus și răposatul,
Și a lăsat-o făr' de nimeni...
Azi nici căsuța și nici patul...
De cald la suflet nu îi ține!
S-a pus încet să ungă prispa,
Mâinile-s unse pân' la coate...
Nu vrea să stea să se odihnească,
Căci gândul îi fuge la moarte.
A împletit și un ilic,
Poate îl va purta la iarnă,
Iar de n-o prinde, nu-i nimic...
Va încălzi o altă rană!
Autor:Dubei Crina
Drepturi rezervate de autor
23 mai 2021
Cometarii
Tablou liric de excepție,prețuire !
Mulțumesc din suflet stimate domn! Respect și prețuire! 🤗🙏