Picătura vieții
Îmi arde timpul în flacără nestinsă
Arid îmi este gândul de dorul necuprins
În jur îmi este ca o apocalipsă
Iubiri oprite-n hotarul rece, neatins
Uimit mi-e cuvântul și nu mai respiră
Se-năbușă idea în roșu-nflăcărat
Pe cerul infinit se-aud-n surdină
Lacrimile ploii în ritm alert, sacadat
Umbre stau la pândă întunecând clipa
Strigând disperată secunda libertății
Se zbate înălțând frenetic aripa
Păsării ce-așteaptă lumina dreptății
Gândurile roată se strâng ca-n cunună
Nori negri fulgeră pe cerul dimineții
Lumina-și pictează galbenul din lună
Gustând elixirul din picătura vieții
AUTOR - Loreta Toader
PICTURĂ - Alexandru Darida
26 aprilie 2020
Cometarii
Multumesc frumos!
Umbre stau la pândă întunecând clipa
Strigând disperată secunda libertății
Se zbate înălțând frenetic aripa
Păsării ce-așteaptă lumina dreptății
Frumos poem,preţuire !