Mă-ntorc să te caut
în grădina sufletului
fir nevăzut
la hotarul de nesomn
lacrimi furişate
în noaptea adâncă
vis de furtună
străin
din aştri necunoscuţi
clipa se scurge
în pulberea serii
păstrez în mână
floarea ce mi-ai dăruit
fiorul iubirii noastre
simt,
cum se desface
petală cu petală
şi cade-n apa timpului
rămân în urmă cercuri...
aripi albe,
plăpânde amintiri.
Cometarii
Un poem excepţional,preţuire !