5196185685?profile=RESIZE_400x

 

Ai dat lumină până și în noapte
Și ai făcut ca stelele să cadă,
Peste uitare ai adus noi fapte
Încât durerea din adânc să scadă!

Un lucru încă nu pot să-nțeleg,
De ce nu ai lăsat în om puterea...
Nemărginirea veacului întreg,
De-a nu fi în conflicte cu tăcerea!

Ai dat pământului trupuri de lut
Și ai creat din fiecare o minune,
Iar tu rămâi în veacuri nevăzut,
Să fii strigat numai prin rugăciune!

Și florilor le-ai dat culoarea vie,
Femeii, sarcini de a le purta
Înfăptuindu-le așa cum bine știe
Chiar dacă sufletul e trist în ea!

Prin bucurie tu ai pus și lacrimi,
Esența unui dor să nu se stingă,
Păcatul să ne fie numai patimi...
Încât credința să nu-l mai atingă.

Și-ai rânduit cu totul soarta noastră
Să pierdem doar prin neputință,
Să ne uscăm ca florile din glastră,
Ca să-nțelegem ce-i o suferință!

Ne-ai dat o viață liberă la toți,
Și ne-ai lăsat în voia noastră, zilnic
Hai vino astăzi printre noi de poți
Să vezi pământu' cum arată...jalnic!

Credința s-a pierdut între decenii,
Tu încă ne suporți și ne iubești...
Trimite îngerii din cele trei milenii,
Să poți o clipă să te odihnești!

5196234901?profile=RESIZE_710x

Voturi: 0
E-mail me when people leave their comments –

You need to be a member of vocealiterara to add comments!

Join vocealiterara

Cometarii

This reply was deleted.