Curg peste râuri mii de frunze,
sărut slugarnic
degetul cel mare-al lunii,
rostogolind demențial
un val de mare 'nfierbântat!
Îmi râde sângele prin vene,
la carul primăverii
eu mă-nham,
când foame am în astă seară
hrănește-mă lumină,
nu vreau speranța
să mi-o rătăcesc în van!
Aștept lumina,
slobod mi-este nenorocul,
bat clopotele-n prag de seară,
corabia-i pierdută
sub pleata nopților de smoală.
Duc dorul scrisului,
pe parapetul vechiului cuvânt
stau strajă.
Nu pot pluti spre tine
și raiul coapsei nu pot
nicicum să ți-l sărut,
am carnea adânc înfrigurată
și limbi de foc mă ard,
cum flăcările ard în vatră,
sub oalele de lut!
La randez-vous iubita mea,
nu știu de mai ajung,
pe buze-mi mor
duioase cavatine,
mi-e dor, bat câmpii,
neghiob sunt astă seară
și-am sufletul zălud!
Se crapă bolta sub fulgerele dese,
și la picioare ți se-nchină luna
în bălți de voluptate
poetul ți se-nchină,
el e stăpânul și turma stăpânește,
nevolnice eresuri
atingă-ți pleoapa,
cu un simplu sărut!
Cometarii
Multumesc tare mult!