VISUL DIN UMBRĂ DE ZORI
de Liliana ROIBU
În zâmbet ce picură ca roua pe flori
netulburată de valurile lumii agitate
adorm cuprinsă de somnul tihnit,
limpede și delicată pe patul de zefir,
cu inocența bobocilor ce se deschid
în mângâierea soarelui pe fiecare fir.
În fierbintele sărut de mătase rubinie
bucurii și tristeți vin și pleacă în zori,
dragostea preia comanda, fumegând
prin respirația ce numele-ți poartă,
prin trupul în flăcări, prin inima aprinsă
te scurgi ghidat de căldura emanată.
În îmbrățișări de foc se topesc dorințe,
se îneacă în flăcările iubirii diamantine,
astrul nopții coboară pe fulgerul încins
culege tandru floarea prin norii de timp
un spin îl rănește, iar sângele în clocot
pictează roza adormită pe câmp de Olimp.
În mângâieri de petale și raze stelare
elixirul iubirii de lavă pătrunde în vene,
prin visul acvamarin din umbra zorilor
în energia vitală a muntelui se adună fiorii,
câmpul însângerat aude entuziasmul iubirii:
de ce, Doamne, cu lacrimi de rai plâng zorii?
Vol. INELUL CU DIAMANTE
TOATE DREPTURILE REZERVATE
Cometarii
Foarte bun poem,reverenţă !