Aprilie alb

Ce frumoasă e vremea atunci
când ai nevoie de soare…
trăiesc, Doamne, între oameni
ca în căușul palmelor Tale.

Cum în aerul blând-dureros
se prăbușește adânc inima,
într-un exterior fără frunze
florile par promisiuni de iertare.

Eu știu acolo copilul cuminte
aleargă săltând ca un ied,
cu palma lui mică întinsă în timp...

nimic nu se schimbă, aproape ating
degetele-i fine; el vrea să găsească
doar o tarabă cu dulciuri, în mine. 

.

Voturi: 0
E-mail me when people leave their comments –

You need to be a member of vocealiterara to add comments!

Join vocealiterara