Camera luxoasă a porumbelului alb
-Cu dedicație mătușii mele-
Iluminată din toate părțile
Prin o lumină neobiectă (iniolabil)
Care mângâie sufletul, ca și cum așternută
În paradis, acel paradis colorat în culoarea iubirii.
Nu îi dă purtătorul de scrisoare
Ca s-o stingă lumînarea din lampă
Ca să poate să citească scrisoarea
De la eroul necunoscut.
Lumina se refractează prin oglinzile de mozaic
Al sufletului citind fiecare vers ca o melodie de iubire neatentă,
Și pe cealaltă parte sufla zăpezi puternice care vor să acopere
Fiecare durere care rămâne ca o pată în suflet,
Care nu îi permite să pășească îndrăzneț
Și să spere în lumina care a fost
Darul ei cel mai prețios de la Dumnezeu.
Nu te speria porumbelul meu,
Tu luminezi cel mai întunecat întuneric
Cu existența ta și cu duhul tău îndrăzneț.
Puterea miraculoasă nu va înceta să strălucească din sufletul tău,
În lumină te-ai născut
Și vei renaște fiecare vară în lumină,
Că numai acolo ți se potrivește să strălucești și să zbori
În grădinile paradisului pe care tu le creezi cu fiecare respirație și oftat
Înțelepciune, lumină și pace să-ți lumineze coroana,
Care te urmează ca o auroră, porumbelul meu.
Scrisoarea citită să-ți țese fiecare ață
Spre noua fericire pentru sufletul tău nesfârșit
Camera luxoasă este numai pentru cei mai albe porumbele,
Porumbele albe decoră fiecare cer cel mai bine așa cum știi tu !
Cometarii
Frumusetea iese din suflet si straluceste cu cea mai calda lumina 💜 deosebita poezie ca si persona 🫶
Frumos poem, felicitări !