Fă-ți timp
Fă-ți timp acum și astăzi să afli cine ești
Și orice-ar fi în tine, la fel să te iubești.
Fă-ți timp să-ți dai iubire...apoi s-o dăruiești,
Căci mare-i bucuria când, dăruind, primești.
Fă-ți timp pentru blândețe și pentru duioșie
O mare de lumină tot sufletul să-ți fie.
Fă-ți timp să ții în brațe, să râzi la sărutări
Să mângâi cu tandrețe, să plângi la-mbrățișări.
Fă-ți timp pentru un prieten și pentru oameni dragi
Fă-ți timp să-ți vezi părinții, să le mai spui ce faci.
Fă-ți timp s-auzi în tine doar glasuri de copii
Să nu gândești la mâine, ci doar acum să fii.
Fă-ți timp să fugi de lume, desculț în câmp de flori
Să stai sub cerul liber, cu ochii sus, la nori.
Fă-ți timp să scrii in stele, apoi să recitești,
Să cauți printre ele, ceva ce mai iubești.
Fă-ți timp s-asculți un cântec cu sufletul deschis
Să retrăiești povestea, să-ți împlinești un vis.
Fă-ți timp pentru durere și nu fugi de ea,
Fă-ți timp de rugăciune, căci ea te va salva.
Fă-ți timp pentru iertare și nu te judeca
Când simți o slăbiciune...ea e puterea ta.
Fă-ți timp acum și astăzi în suflet să-ți privești
Acolo-ntotdeauna va fi tot ce iubești!
Despre dor
De dor de tine astăzi,văd iarba răsărind
Și lumea toata-n brațe aș vrea să o cuprind
Că poate-așa m-ai strânge în calda-mbrățișare
Și mugurii din mine s-ar transforma în floare.
Mi-e dor de tine astăzi..ca ploii de izvor,
Ca vântului ce-adie s-ajungă sus,la nori
Și-atinge dulce cerul și poate că așa
Un strop de ploaie caldă pe gene-mi va cădea.
Mi-e dor de tine astăzi cu dor să te respir
Să îți trimit din mine miros de trandafir
Și tu să vii aievea cu flori de liliac
Să ne-mbătăm pe viață de-atata dor și drag.
De dor de tine astăzi, văd stele strălucind
Și țin în palme luna..ca să te văd venind.
Cu mâna-ntinsă astăzi din cer îți dau o stea
Și cu cealaltă luna....o pun în palma ta
De dor de tine astăzi,beau aerul visând
Și fluturi zboară liberi în cer și pe pământ.
Te-aș prinde-ntr-o suflare și nu te-aș mai lăsa
Căci tot ce-nseamna viață...e chiar suflarea ta !
Răsărit
Noi toți avem un răsărit
Și toți avem un colț de soare
Scânteia sfântă s-a aprins
Când ne-am născut, în fiecare.
Dar am ales să ne grăbim
Și valuri multe ne-au atins
Și așa, încet, fără să știm
Scânteia sfântă în noi s-a stins.
Și ne miram: "De ce s-a stins?"
De ce nu mai avem culoare
Și mergem orbi în întuneric
Crezând că nu există soare.
Dar ne-am născut să strălucim,
Nu să ne stingem triști pe cale
Și ne-am născut ca să murim
Dar nu pierduți și plini de jale.
Căci moartea nu-i, e numai viață
Acolo sus în depărtare
Și de vom știi să o privim
Vom fi orbiți de propriul soare.
Noi toți avem un răsărit
Și o lumină, fiecare
Și ajungem toți în asfințit
Doar să răsară iarăși soare.
Cometarii
Felicitări 🌹
Minunate versuri ,care denota echilibrul între frumos și bun ❤️🍀
Foarte frumoase versuri,reverență !