***
Speranțe deşarte mă poartă prin gânduri,
În golul din suflet se-adună veninul,
Cu vise-mpănate zbor printre fluturi,
Şi dorul de tine-i amar ca pelinul.
E sâmbătă seară şi m-apasă greoi
Un urlet din amintirile nopților dulci.
Prin ochii adânci curg valuri şuvoi,
Din inimă-mi iese suspinul pe brânci.
Doar o vară-nflorită ne-a fost hărăzită,
Destinul ne-a dat un bilet de adio, grăbit...
A rămas neîncepută iubirea pierdută,
Fără apus...Şi nici un grăunte de răsărit.
Ne-au rămas amintirile mute, de gheață...
Lacrimi de flori...Tu şi Eu...Într-o altă viață!
***
Într-o clipă oarecare
m-am gândit să-ți fac pe plac,
Un minut ...sau o secundă
să nu te mai cert...să tac.
Ploaia se rasfrânge-n huiet,
mă-nfioară....pic cu pic,
Ceasul grăbit din perete...
se holbează....tic cu tic.
Dacă-n ceasurile nopții...
ploaia liniştea-mi loveşte ...
Pic cu pic...într-un tic -tac...
Cum ai vrea tu...spune-mi oare....
să stau calmă...şi să tac?
Ai fi vrut tu...dar nu merge...
chiar aşa să-ți fac pe plac!
Din țigară-mi trag năduful....
Nervi am estompat cu fumul...
Te ademenesc în noapte,
Cu delicatese...şoapte
flambate printr-un alint.....
Te-aş ierta...dar nu te iartă...
***
Ascund tăceri în bucurii pierdute,
Cu vântul dezmățat mă iau la trânte.
Rătăcesc purtată-n gol pe căi abrupte
Şi-mi şterg cu grijă bruma de pe frunte.
Un dor de ducă îmi stă pe aripile frânte,
Cu visele strânse la piept împerecheate,
Aştept din ceruri ploi de-alin îmbelşugate,
Să-mi spele sufletul şi căile întortocheate.
Sughiț de frig, prin raze calde-aristocrate
Mi-e gerul tot mai aspru! Cu gânduri degerate
Păşesc încet pe zgură, cu tălpi înlăcrimate.
Un susur de izbândă se-aude de departe...
Anevoios urcuş în față mă păleşte...
Ridică-mă Tu Doamne! Şi calea îmi găseşte!
Cometarii
Cu admirație!
Frumos tablou poetic,preţuire !