Călătorind spre Calea Lactee
Mi-am luat scara gândului nebun,
Să urc spre Calea-Lactee, de pulbere drum.
Să-mi caut iubita, rătăcită printre aştri
Şi steluţe mici, ca ochii ei albaştri.
În pulberea de stele, plutire liniştită,
Fiecare astru - o dragoste pierdută.
Îmi caut iubita din visele târzii,
În nopţi cu frământări, de dragoste pustii.
Iubirea oare după care stea-i ascunsă,
De mă cheamă-n cer de dorinţi pătrunsă?
Aştept s-apară, pe cărări îngălbenite,
Cu paşi timizi, ochii mari şi gene arcuite.
Zâna inimii lovite de arcul cupidonic,
Îl priveşte mirată şi... cumva ironic,
Pe muritorul pământean, rătăcit printre stele,
Căutându-şi iubita visurilor efemere.
Întind mâna tremurândă, uşor şovăitoare,
Simbolizând un gest, ce se vrea chemare.
Steluţa zâmbitoare, citind în ochii mei iubirea
Şi dorinţa vie pentru o îmbrăţişare,
Cu o rază mă cuprinde şi-mi vorbeşte-n şoapte,
Închegate-n melodia miezului de noapte:
“Sunt a ta iubite, poţi să-ţi arunci scara!
Rămâi cu mine aici, căci vine primăvara.
Vom privi din ceruri, cum florile răsar,
Şi cum albina zboară, culegând nectar.
Tu, eşti pentru mine astrul pământean,
Iar eu pentru tine, steaua de la geam.
Voi însoţi cu dragostea-mi divină
Visurile tale, din nopţi cu lună plină,
Iar dimineaţa, trezindu-te îngândurat,
Vei crede, că şi visul tău, a fost adevărat”.
Mangalia - 30 decembrie 2010
MI-E DOR
Mi-e dor de mă doare,
După a ta sărutare,
Dă-mi gura ta dragă,
Cu miros de fragă.
Te aştept la malul mării
În pragul înserării,
Fată cu ochii ca mura,
Să admirăm cum răsare luna.
Te aştept în gând,
Să vii purtată de vânt,
Cu frumuseţea-ţi dalbă,
Din stele să-ţi fac salbă.
Te aştept, cu braţele larg deschise,
Să-mi apari în vise,
Vise cu iubiri curate,
Fecioară cu buze ne sărutate,
Te aştept să vii la mare,
Să-mi dăruieşti o sărutare...
Mi-e dor de mă doare,
După a ta sărutare,
Mi-e dor de mă doare...
Iubire nemuritoare...
Mangalia - 2011
Te aştept
Îţi iubesc rândul pe care-l scrii
Cu lacrima sufletului,
Precum iubesc umbra trecerii tale
Pe strada timpului.
Mi-ar place ca timpul să se oprească,
Să-ţi sărut paşii,
Lăsaţi pe aleea zilei de mâine,
Aşteptându-te să vii.
Te aştept să-mi dăruieşti surâsul,
Peste o pagină viu colorată
A existenţei mele,
În verde,
În purpuriu,
Sau uneori,
În culori confuze.
Te aştept să treci pe poteca
Unde ne întâlneam odată
Când eram copii nevinovaţi.
Când ne ţineam de mână,
Curaţi şi neîntinaţi
De-a vremurilor urme.
Eram doi îngeri
Cu inimi curate.
Eram doi fulgi de nea,
Căzuţi lin,
Peste câmpia îmbătrânită de vreme.
Doream să-i dăm viaţă,
Să-i dăm iubirea noastră pură,
De copii ai cerului,
Şi ai zăpezii.
Să aibă bucuria vieţii veşnice,
Ca iubirea noastră.
Te aştept să vii,
Să-mi laşi pe buze,
Roua catifelată,
A sărutului tău curat,
Plin de patima iubiri,
Plin de candoare,
Plin de promisiuni,
Că mâine, va veni ziua noastră,
Ziua îndrăgostiţilor.
Te aştept pe aleea înverzită.
A sufletului neîntinat,
De copil nevinovat.
Te aştept.
Mangalia - 06.05.2011
Bunica internaută
(Parodie)
Mi-e dor de voi femei,
Cum mi-e dor,
De orişicine,
Care dimineaţa,
La ora şapte,
Sau mai devreme,
Ori mai târziu poate,
Deschide calculatorul,
Să-şi aline dorul,
La o şuietă şi-o cafea,
Căutând pe ici, colea,
Pe Messenger, Skype,
Sau Facebook,
Un prieten, un iubit,
Sau un caduc,
Găsit aiurea, căutând
Iubirea vieţii netrăite,
În căsnicii cu vise ne’mplinite,
Când timp aveai să te gândeşti,
Dacă pe intrus îl iubeşti.
Da-i un accept la un mesaj,
Şi cu voinţă şi curaj,
Savurezi cu frenezie,
A cuvintelor beţie,
Că te iubeşte, eşti unicat,
Şi că-ţi va fi al tău bărbat,
Cel mai fidel şi credincios,
El, bărbatul, cu scrisul siropos,
Din Univers şi de ce nu,
Pentru tine UNICUL,
Care te va căuta...,
Când singura tu vei afla
Că nu ai mai fost unica,
Femeie cu inima distrusă,
De o asemenea iubire ascunsă,
Mamă de copii, bunică de nepoţi,
Sacrificându-ţi pentru EL,
Dragostea la toţi.
Mangalia - 14.01.2012
Cometarii