Mă trezesc dimineață cu o frunză la geam
Îmi bătea cu codița...mă chema disperată.
Mă ridic și m-apropii, îmi părea că visam...
Este ea...frunza aceea ce-mi ținea umbră odată.
Vrea să-mi spună că toamna e aici negreșit,
Iar copacul culoarea pe loc i-a schimbat-o
S-o pitească de toamna ce în crâng a venit
Dar o pală de vânt de pe ram a luat-o!
Vrea s-o duc înapoi, printre frunzele sale
Că se luptă cu vântul care suflă nebun
Și o poartă năuc ba în deal, ba în vale
Răsucind-o prin aer sau târând-o pe drum.
Vrea înapoi la copacul ce cu brațele sale
Proteja tot frunzișul și pe ram îl ținea
Și-mpreună cu codrul, Toamnei să-i stea în cale
În desiș să nu intre și să facă ce vrea!
Dar îi spun c-așa-i Toamna...iar suratele sale
Sunt luate de vânt, sau covor sunt pe drum.
Și la mine e toamnă și-mpotriva naturii
Chiar de vreau, niciodată nu am cum să mă pun!
Stefania Vasile
Cometarii
Tablou poetic de excepție,reverență !
Vă mulțumesc mult!