Purtam în ochi chipul tău
Deasupra- ncleștării tale iubito,
sunt doar guri de vulcani, piatră
și rădăcini ce- acoperă valea de umbră,
cearcănul ceții, gol și pustiu ce- ți
bântuie lumina cu albul deșert, nu te uita
cum mă aștern doar mă ridic din mine,
în ochiul trăsnetului când mă doare
durerea ta prăbușită în crivățul brăilei,
singurătatea umedă îmi fac privirile năuce
tăind deșerturi care mă sorb și mă destramă
ca o stea asfințită, rai al tăcerii mele.
Purtam în ochi chipul tău și veneai
pe sănii de fum prin conturul trist,
vroiai să mă prinzi sub morile de vânt,
clipa subțire ca un ecou al meu, nu te
mai aude din asfințitul bănuit, risipindu- se
înainte ca un sunet de cascadă, ca o zbatere
în prundul uitării pe unde se mai vede zborul
albatroșilor prin deletele mele, fluturii înțesați
cu dragoste ce- și caută locul în poala ta,
te uitai îngrozită mișcându-te- ntre stele
cu ochii arși și despletiți într- un sărut glacial.
Cometarii
Un poem deosebit de frumos
Un nivel poetic si literar superior