Renaștere
Zilele au fost scrise cu mii de ani lumină înainte de a mă naște
Între timp s-au petrecut atâtea primăveri și veri dansând în toamna aurie a sentimentelor
La un moment dat timpul s-a oprit și a înghețat - peste tot cuprinsul și necuprinsul vorbea tăcerea
O tăcere glaciară și surdă ce-mi zgâria până la sânge sufletul uitat și trist
Secundele și ele reci erau de fapt acei ani întregi de zbucium și strigăt
Inima a-nceput să pulseze imperceptibil, timid ...
Am deschis ochii; în păienjenișul de lacrimi și cu toată puterea privirea a strigat : e primăvară.
Aripile sufletului, frânte de-atâtea zboruri ce s-au împiedicat de zidul inimii tale, au reușit să-și înfrângă teama și s-au înălțat cu ultima putere spre infinit dând frâu liber gândurilor și plângând veșnicia libertății...
Am putut vedea dincolo de moarte -o stare în albastrul binecuvantat, în care stelele sclipesc argintat.
Sosise timpul renașterii!
AUTOR - Loreta Toader
2 mai 2020
Cometarii
Foarte frumos text,preţuire şi respect !
Mulțumesc Maestre!